alerg. de-a lungul begăi, râul orașului. nici n-o vezi cum curge, nici n-o simți. curge agale, netulburată. stau pe pe dig și privesc apa.
o numesc “maro de bega”. învăț un cuvânt nou: splaiul. digul. și alerg.
pe un drum curat, dudele strivite de pe asfalt au fost îndepărtate de femei rome cu mături de lemn.
acolo sub duzi unde înainte era alunecos, acum au rămas doar niște pete mov închis.
alerg. încerc să alerg în fiecare zi. pornesc din fața casei în direcția pieței traian. cotesc la stânga, alerg pe lângă biserica millenium. calc pe dude. alunec. gonesc porumbei cu pașii mei.
alerg de-a lungul bulevardului 3 august 1919. data la care trupe românești au invadat timișoara și au înfăptuit astfel marea unire.
strada asta a fost cândva canal. pe aici a curs cândva bega. noua sinagogă din cartierul fabric a fost construită direct la apă.
între 1907 și 1910 au acoperit canalul. azi trec tramvaiele peste el.
bine ați venit la timișoara! salut un grup de femei din viena, care după 9 ore de mers cu mașina au ajuns în sfârșit aici.
cinci femei, pensionare sau în curând pensionare. blond-gri, gri-alb, gri deschis, gri închis, argintiu. ulli, gudrun, helga, martina, eva.
le îndrăgesc pe loc. în următoarele zile, în calitate de cronicar, le arăt orașul.
mâncăm la calul alb. un tur al orașului intensiv cu benny. mâncăm la lloyd. seara
romeo & julieta ca dans fără cuvinte.
duminică: hramul bisericii din bacova.
o piață. o piață întinsă. o piață fierbinte. soarele mă arde pe ceafă.
porumbei peste tot. acești porumbei care dau din aripi. hrăniți de oameni. se bălăcesc într-o fântână mică. se răcoresc.
fațada teatrului național, a operei, strălucește. ca un arc de triumf. dar nu e împodobită, jucăușă. e netedă și intimidantă. monumentală. fascistă.
prima impresie nu înșală niciodată. e istorie:
inaugurată ca teatrul francisc iosif, mai exact: ferenc józsef színház în 1875,
construită de arhitecții helmer și fellner, care au proiectat și au construit atâtea clădiri în timpul monarhiei austro-ungare.
atunci în fața acestei clădiri era zidul orașului. urme de ziduri. peste tot în oraș urme de bastioane. târâte acolo. demolate. nu mai era nevoie de o fortăreață.
un sentiment ciudat. nu pot să-l descriu. poate că e
dorul de casă.
mai mult. e mai mult decât atât. o mică durere. o rană.
cercetez. pe urmă
tu
tu ești
durerea.
nu pot să te sun.
nu pot să-ți spun că am ajuns cu bine. aici. unde ai fost și tu cândva.
îmi amintesc de drumul cu mașina la verișorii tăi din craiova, când tati a condus pe o stradă pe care aveau voie doar tramvaiele.
îmi amintesc de sunetul tramvaiului din spatele nostru. cum am intrat toți în panică.
cum voiam să găsim repede strada care duce spre sud. spre est. spre craiova. să ieșim cât repede din oraș.
prima mea amintire din timișoara.
unde mă aflu acum.
nu pot să-ți povestesc nimic. nu pot să-ți spun: mai știi atunci cu tramvaiul?
nu mai putem să râdem împreună când ne amintim.
nu-ți mai pot cere sfaturi.
să fiu aici. în țara ta.
săptămâna aceasta m-am plimbat prin oraș cu jurnaliștii de la deutschlandfunk kultur.
incursiunea lor în viața timișoarei ne aduce mai aproape istoria recentă a orașului din românia. găsiți aici și un interviu cu mine:
lucrul cu oameni tineri. dă putere. inspiră. deschide privirea
spre viitor.
rămâne deschis.
le transmit:
curaj
spirit critic
bucurie
încredere în sine
mă scuzați, dar vorbiți limba germana la nivelul limbii materne. o limbă învățată, oamenii din vest ar trebui să-și ia un exemplu de la voi. în nici un caz nu e o germană proastă. nu trebuie să vă cereți scuze pentru asta.
Continuă lectura „conștiința originilor.”
locuiesc în cartierul fabric. fabrikstadt. sună a hornuri, funigine, industrie. de fapt e baroc, secesiune, opulență. decădere.
în apropiere de piața traian, traiansplatz, mai demult hauptplatz, apoi fő-tér și kossúth lajos-tér. în gyárváros. straturi de istorie. în nume. în zidurile caselor. fasadele stau să se prăbușească. încă se mai simte gloria de altădată. dar e neglijată. un nod de circulație. o intersecție a tuturor națiunilor.
Continuă lectura „piața traian.”cine sunt? de unde vin? unde vreau să ajung? un amestec de culturi diferite: născut în românia într-o familie multietnică, crescut în germania, n-am prins nicăieri rădăcini cu adevărat, am găsit un nou acasă în viena și acum trăiesc pentru o vreme în carismatica timișoara/temeswar, capitală culturală.
benny neurorhr de la radio românia timișoara mi-a adresat câteva întrebări.
despre drumul străbătut într-o dacie roșie din locul meu de baștină împădurit din maramureș până în banatul întins, de unde acum îmi explorez rădăcinile românești:
westen. 1990.
vest. 1990.
die tochter / fiica
geh dorthin zurück woher du gekommen!
geh dorthin zurück!
die mutter / mama
întoarce-te de unde-ai venit!
întoarce-te acolo!
