o piață. o piață întinsă. o piață fierbinte. soarele mă arde pe ceafă.
porumbei peste tot. acești porumbei care dau din aripi. hrăniți de oameni. se bălăcesc într-o fântână mică. se răcoresc.
fațada teatrului național, a operei, strălucește. ca un arc de triumf. dar nu e împodobită, jucăușă. e netedă și intimidantă. monumentală. fascistă.
prima impresie nu înșală niciodată. e istorie:
inaugurată ca teatrul francisc iosif, mai exact: ferenc józsef színház în 1875,
construită de arhitecții helmer și fellner, care au proiectat și au construit atâtea clădiri în timpul monarhiei austro-ungare.
atunci în fața acestei clădiri era zidul orașului. urme de ziduri. peste tot în oraș urme de bastioane. târâte acolo. demolate. nu mai era nevoie de o fortăreață.
au construit o promenadă, corso, și pe partea opusă o altă esplanadă, numită surogat, în totalitatea sa piața operei.
aici mă aflu și privesc fațada strălucitoare, proiectată de arhitectul duiliu marcu.
admirator al arhitectului-vedetă din vremea lui mussolini, marcello piacentini. construită în anii 1930.
mi se poate părea frumoasă. decid eu. cu toate că. cu tot trecutul ei strălucește în fața mea. așa. în soare. mă orbește.
în parcul de vis-a-vis e statuia lupoaicei cu romulus și remus. cadou de la fasciștii italieni.
ca expresie a legăturii cu imperiul roman de mult apus, care și-a lăsat limba aici. și astfel de statui în toată țara.
în stânga și în dreapta în anii 2000 au eliberat geamurile. în stânga și în dreapta au îndepărtat fascismul și au eliberat vechea monarhie.
sub arc, în mijlocul triumfului, s-a proclamat.
în 1989 când dictatorul era într-o călătorie. când ceaușescu era plecat. când era la teheran, pe balconul ăsta erau oameni, care au declarat:
timișoara primul oraș liber din românia.
eliberat de comuniști. eliberat de dictatură. și s-au adunat în piața victoriei.
s-au bucurat.
libertate, libertate, jos ceauşescu! între 80.000 și 90.000 de oameni strigau în cor în piața asta jos ceaușescu! libertate! libertate!
aici a început revoluția. în orașul ăsta. de aici s-a răspândit.
revoluția pe care am urmărit-o atunci la televizor cu toții.
euforică.
dar apoi sângeroasă.
dictatorul s-a întors. le-a luat din nou oamenilor libertatea. a ordonat să se tragă în oameni. și de la acest balcon să se tragă în oameni.
o ordonat să intre tancurile în oraș. să defileze soldații. să se înlăture, ardă, îngroape cadavrele.
o femeie cărând plase cu cumpărături. a căzut secerată. o fetiță în patul ei, nimerită de un glonț.
oamenii au fugit spre catedrală. au găsit ușile închise. au murit acolo, pe scări.
povești de la revoluție. peste tot. azi, amintesc de ele tăblițe și monumente.
în amintire, în memoria colectivă rămâne dictatorul la televizor, făcând cu mâna. pe balcon. în microfon. alo, alo.
dictatorul și soția lui fugind la elicopter.
cei doi în tanc, cu mâinile ridicate.
cei doi în colțul unei încăperi. privirile lor. care nu luau în serios ce se întâmpla
N
e o minciună!
și un fals
nu răspund decât în fața marii adunări naționale!
asta e
o mascaradă
a spionilor străini
E
numai marea adunare națională
poate să ne elibereze din funcție!
N
nu răspund în fața acestui tribunal
nu recunosc acest tribunal!
nu recunosc decât constituția acestei țări!
nu răspund decât în fața marii adunări naționale!
și nu-l pronunță pe r. așa cum făcea mereu. dar în situația asta pare și mai penibil. cu defectul lui de vorbire cu care ne-a făcut viața că țăranul ăsta ne-a făcut viața un
imagini cu mâinile legate ale soției de dictator. disperarea ei.
E
nu!
nu!
împreună!
împreună. am făcut totul împreună. vrem să murim împreună.
împreună au fost executați în curtea interioară. împușcați. se spune că ea fredona internaționala.
cameramanul a ajuns prea târziu.
toate imaginile de la execuție sunt imagini dintr-un re-enactment de milo rau.
la televizor, în memoria colectivă, cuplul dictatorial mort. cadavre de marionete cu ochii deschiși. aici azi un monument în fața catedralei. cu eroine și eroi necunoscuți.
și balconul e azi istorie. trebuie să rămână.
aici a început sfârșitul.
