locuiesc în cartierul fabric. fabrikstadt. sună a hornuri, funigine, industrie. de fapt e baroc, secesiune, opulență. decădere.
în apropiere de piața traian, traiansplatz, mai demult hauptplatz, apoi fő-tér și kossúth lajos-tér. în gyárváros. straturi de istorie. în nume. în zidurile caselor. fasadele stau să se prăbușească. încă se mai simte gloria de altădată. dar e neglijată. un nod de circulație. o intersecție a tuturor națiunilor.
citesc tot ce e bun vine din fabric.
de aici, orașul a fost aprovizionat cu apă potabilă, electricitate și bere. aici erau concentrate manufacturi și fabrici. de aici a pornit revoluția industrială.
îndatorirea mea aici, bursa, are ca scop de a face cunoscută moștenirea culturală comună a germanilor și a vecinilor lor în regiunile din europa centrală și de est și de a promova dialogul intercultural și înțelegerea reciprocă. pentru a întări identitatea europeană.
de aceea aici e locul ideal pentru cercetarea mea. pentru scrisul meu.
privesc fasada decojită a palatului în care locuiesc. o casă de trecere rămasă acum fără trecere. construită în 1911 în stilul secesiunii. cu pawlatschen, cu holuri. care ieri erau sub apă. ca și curtea interioară. după ploaia torențială. gardul împarte clădirea în două. se aud bubuituri.
e iarăși tunetul sau e una din cele trei linii de tramvai din fața casei?
o casă evreiască. pornesc pe urmele istoriei. citesc jurnalul lui mihail sebastian jurnal 1935-44, cu groază, dar fără disperare*.
sunt confruntat cu un numitor comun al diverselor națiuni în anii treizeci: antisemitismul. cercetez, mă documentez, citesc cum naționalismul otrăvește privirea spre omul din fața ta. procese subtile. începuturile între paranteze.
* Titlul german al cărții: Voller Entsetzen, aber nicht verzweifelt
