am ajuns. a ajunge. un cuvânt atât de mare. mare cât granița. în fața căreia ne aflam.
am stat o oră. după șapte ore de mers cu autobuzul.
așadar între mine și ajuns se află vama. o barieră închisă în fața căreia așteapă autobuzul verde.
pașapoartele și buletinele vă rog. șoferul aduna documente de călătorie. nu. permisul de conducere nu e document de călătorie. am vrut să-i spun când a dat permisul de conducere al prietenului ei. vă rog. nu vreau să stau și mai mult aici.
abia învățase. că permisul de conducere nu e document de călătorie.
așa că s-a dat jos din autobuz și a scos pașaportul din geamantan. din fericire.
vântul bătea puternic. în vânt albastrul galbenul roșul albul verdele pe bară. se întuneca deja.
pe drum afară totul era verde crud. mă gândeam la primele cuvinte.
urăsc primele cuvinte. mi-e frică de primele cuvinte.
așa că n-am scris primele cuvinte în autobuz.
ora 19:31. încă pe partea asta a graniței brusc o oră mai târziu. deja. înainte să se deschidă bariera. ora 20:31. și dintr-o oră de așteptare s-au făcut două. puteam să ne lipsim. nu era mai simplu să renunțe la barieră. din 01.01.2023 așa cum au renunțat la barieră în croația. doar țara din care vin, în care trăiesc, s-a opus.
nici nu știe câtor oameni le face viața grea. câți oameni de-acolo muncesc în țara lor.
ce frumos ar fi să poți circula liber dintr-o țară în alta.
doar că apoi mi-au strigat numele. eram primul. credeam că trebuie să mă duc cu ei. mereu mă gândesc la granițe și în aeroporturi că ceva nu e în regulă cu actele mele. mi-am primit cartea de identitate înapoi.ne-am primit toți documentele de călătorie. și după claxon s-a deschis bariera. bine ați venit.
Sari la conținut
